Îmi place să-mi ascult melodiile pe care le iubesc cel mai mult rar, cât mai rar.
Așa am senzația că rămân speciale, chiar dacă eu mă gândesc la ele și le mai sucesc versurile în capul meu. Pe unele le-am descoperit când îmi era bine, pe altele le-am auzit fredonate în vacanțe, iar o parte mi-au fost companion de nădejde pe fundul vreunei prăpăstii.

Una care totuși îmi amintește de-o perioadă tare fericită din viața mea e de la Rosco Wuestewald. Îmi place tare mult tranziția de la aproape baladă la full power song. Versul preferat pentru mine e “If your eyes are always opened, it’s impossible to dream.”, iar cel care m-a pus adesea pe gânduri e “The more I live life în reality, I pray to go insane.”

Era prea frumoasă s-o țin doar pentru mine.