Întotdeauna îmi lucesc ochii când văd o monedă.

Când eram în clasa a V-a, mi-am cumpărat o bluză din primele mele economii: monede adunate de prin casă și din buzunarele alor mei. La magazin, vânzătoarele au fost induioasate de pușculița mea zornăitoare și m-au lăudat pentru determinare.

Astăzi m-am dus la bancă ca să îmi depun în cont toate monedele de 1, 5, 10 și 50 de bani pe care le-am strâns în ultima jumătate de an. Doi bărbați care au nimerit la coadă în urma mea s-au supărat și au întrebat de mai multe ori cât mai durează. În final, au plecat, iar unul dintre ei a zis că e mai rău decât la Mega Image.

Nu m-a mai lăudat nimeni că am reușit să adun 105.97 de lei și că mă duc să-mi iau rafturi de la Ikea de ei.