Îmi aduc aminte că prin anul III de facultate, la una dintre materiile opționale, a trebuit să ne grupăm și să facem niște campanii de comunicare. Ionuț a lucrat pentru niște prăjituri. Profesoara a început să citească un text aproape halucinant despre copilărie, nostalgie, miros de vanilie și cum niște zahăr poate să-ți fie o punte peste ani. Când a terminat ce estimez că n-au fost mai mult de 5 rânduri de text eram frustrată că nu mănânc o prăjiturică, îmi era dor de mama și voiam o pătură sub care să mă ascund. Era efectul-Ionuț și-am tot avut parte de el de-a lungul timpului.

Aseară am fost plină de mândrie și emoții pentru că Ionuț și-a îndeplinit o bucățică de vis și-are 3 pagini în volumul colectiv Ficțiuni Reale, iar eu am un autograf de la el. E un început ideal pentru cineva care, la un moment dat, o să îmi lase o semnătura pe un volum propriu.

Dacă vreți o poveste despre gemeni suflete pereche și vise de copii, rândurile frumoase ale lui Ionuț încep la pagina 90.

Felicitări prietenului meu drag care face ce și-a dorit cel mai mult să facă, iar eu am fost acolo să mă bucur de bucuria lui!