După o zi întreagă de uitat la documentare cu și despre Japonia, am ajuns invariabil și la cafenelele cu pisici. Suspectez că le-aș fi un client tare fidel, din specia “Vine și se acoperă cu gustări de pisici și apoi toate pisicile se urcă pe ea și toarce cu ele.”

Și mai cred c-ar trebui să mă verifice tare temeinic la plecare, să se asigure că nu plec cu vreo patrupedă pufoasă.