Când eram eu mică, viața se împărțea după ai mei. Iar ei erau mai mereu ocupați să muncească. Dacă se dovedea brusc că sunt o fraieră absolută incapabilă, măcar să existe niște fonduri care să mă asigure până vede cineva cât sunt de frumoasă.

Ce încercam să zic cu o introducere întortocheată și care-a divagat e că nu aveau timp să îmi facă / să ne facă poze. În albume, sunt cam 10 pagini de poze de familie. O nimica toată când verific că eu pe Facebook am postat mai bine de 200… Așa că sunt cam invidioasă pe proiectele astea foto atât de frumoase
făcute de părinți cu proprii copii.

Hideaki Hamada i-a pozat pe băieții lui, Haru si Mina, iar mai multe imagini sunt aici.
pf1

Nagano Toyokazu și prințesa lui fotogenică sunt aici.
pf3

Timothy si fiul lui, Elijah m-au impresionat cel mai mult, pentru ca drumul lor e greu. Elijah e autist.

pf2

Și-un bonus de final, ce zic fotografii despre arta și meseria lor :