Călătorie spre centrul Pământului: În interiorul vulcanului islandez Thrihnukagigur

 

Islanda – tărâmul mitic unde zeii se luptă și își arată puterea prin cutremure și tunete. Capătul de lume unde fumul care iese dintr-un vulcan nu e doar un fum, e format din suflete din iad. Casa magică a elfilor care fumează. Islanda – singurul loc din lume unde poți să cobori în cel mai bine conservat vulcan: Thrihnukagigur.

În septembrie 2014, am ajuns să-l explorez.

Spre Thrihnukagigur

Spre Thrihnukagigur

Islanda vulcanică

Din punct de vedere geologic, Islanda are doar 15 milioane de ani vechime și e aproape un bebeluș. Fiind una dintre cele mai active regiuni vulcanice din lume, se pare că travaliul nu s-a încheiat nici până acum.

Pe lista celor 130 de vulcani islandezi se află și Thrihnukagigur. E la doar jumătate de oră de Reykjavik, în centrul unui lanț montan submarin care traversează Atlanticul. Mot a mot, numele lui înseamnă “Craterul cu trei vârfuri”. Vulcanul doarme de aproape 4.000 de ani. Ca să punem lucrurile în perspectivă, la ultima lui erupție, se construia Marea Piramidă din Giza.

Mai există și alți vulcani în lume care pot fi explorați, ca de exemplu Furna do Enxofre în Azore, dar Thrihnukagigur e cu adevărat unic. E intact și extrem de bine conservat. E ca și cum magma a dispărut din interiorul lui. Presupunerile sunt că ea s-a solidificat pe pereții vulcanului, sau s-a scurs spre centrul planetei. A rămas în urmă doar un sistem complex și impresionant.

Structura unică a lui Thrihnukagigur a fost descoperită în 1974 de exploratorul Árni B Stefánsson. Avea 25 de ani și nu și-a dat seama peste ce a dat. La prima lui coborâre în vulcan, era singur, prins de o funie și fără surse importante de lumină. Nu i-a plăcut, așa că nu s-a întors timp de 17 ani. Când totuși a revenit, a realizat că avea de-a face cu o bijuterie geologică. Așa că, din vara lui 2012, accesul în interiorul vulcanului le este facilitat și turiștilor.

Detalii de pe drum

Detalii de pe drum

Spre Thrihnukagigur

Spre Thrihnukagigur

La Thrihnukagigur

La vulcan

Cum ajungi la Thrihnukagigur

Turul vulcanului este operat de 3H Travel, o agenție turistică islandeză. Până la cel mai apropiat punct de vulcan se poate ajunge cu ei, cu un microbuz sau cu elicopterul. Apoi urmează o drumeție lină de 3km până la Thrihnukagigur, printr-un câmp de lavă. Traseul trece peste separarea faliilor tectonice, iar un pod mic marchează zona.

Aproape de vulcan e un container metalic unde se face echiparea turiștilor cu hamuri și căști de protecție. Coborârea în vulcan se face cu un scripete de spălător de geamuri.

Trecerea peste faliile tectonice

Trecerea peste faliile tectonice

Sistemul de coborare in vulcan

Sistemul de coborâre în vulcan

Cum e în interiorul vulcanului

De afară, chiar și atunci când începe coborârea, nu există indicii care să trădeze amploarea vulcanului. Dechiderea inițială e de doar 4 pe 4 metri. Dar lucrurile se modifică dramatic.

În vulcan se coboară până la 120 de metri adâncime. Pe orizontală, e loc de aproape 3 terenuri de baschet. Pe verticală, în Thrihnukagigur încape Statuia Libertății și tot mai e loc. Sau Hallgrimskirkja, biserica islandeză cea mai reprezentativă. Peste tot e numai măreție, în ciuda trecutului geologic extrem de violent al locului.

Spectrul de culori este incredibil și foarte intens. Zonele galbene au fost colorate așa de gazele bogate în sulf, roșul arată oxidarea puternică, iar porțiunile albastre sunt de la loviturile pietrelor imense de pereți. Unde magma s-a scurs și apoi s-a întărit, au rămas mici țurțuri cristalizați.

Înăuntru nu miroase a sulf sau a vreun alt element special. E doar aerul curat al Islandei.

Coborarea in vulcan

Coborârea în vulcan

Detaliu din interior

Detaliu din interior

Cum se vede iesirea din interior

Cum se vede iesirea din interior

Experiența mea intensă

Eu am fost copleșită de măreția vulcanului. Până atunci, nu mai fusesem nici măcar într-o peșteră. Separarea de lume a fost extrem de puternică și întărită de faptul că nu mai vedeam nimic altceva decât vulcanul. Nu am auzit atât de multă liniște niciodată. Tot ce am avut de făcut a fost să îmi conștientizez neimportanța și să admir frumusețea forțelor naturii.

Temperatura în vulcan e mereu de 6°C, dar mie-mi ardeau obrajii și nu mai reușeam să-mi stăpânesc emoțiile. Știu că obiectiv, după ceas, am stat înăuntrul vulcanului aproape 40 de minute. A fost că și cum am clipit de două ori și gata, era timpul să ies.

Dar n-am fost niciodată mai fericită decât într-un vulcan în Islanda.

Momentul meu de wow

Momentul meu de wow

Detalii administrative

Tururile în interiorul vulcanului se fac numai din mai până în octombrie, când vremea o permite. La finalul sezonului, totul se demontează și se ia de acolo, într-un adevărat spirit ecologic.

Întreaga excursie durează cam 5-6 ore și se face numai în grupuri mici, deci experiența e și mai personală. E nevoie de o pereche de bocanci buni, îmbrăcăminte adecvată vremii și un nivel de fitness moderat.

Prețul e de 42.000 ISK, adică aproape 1.400 de lei, în care e inclus totul, de la drum, la echipamente de protecție și o masă după aventură. Convingerea mea e că merită fiecare bănuț.

Drumul de întoarcere

Drumul de întoarcere

Mai multe detalii sunt pe site-ul lor. Iar fotografia asta la 360° ar trebui să convingă orice amator de adrenalină să ajungă la Thrihnukagigur.


 

Eu m-am îndrăgostit atât de tare de Islanda, de formele de relief și de vremea schimbătoare, că nu mi-a ajuns o săptămâna acolo. În septembrie mă întorc, într-un tur de forță în jurul întregii insule. Vulcanul e din nou pe lista mea.

Takk fyrir, Island! Mulțumesc, Islanda!

Reykjavik din elicopter

Reykjavik din elicopter

Reykjavik

Reykjavik

Hallgrimskirkja, biserica care încape în vulcan

Hallgrimskirkja, biserica care încape în vulcan

#wwim12ro

The makerspace #wwim12 #wwim12ro #creative #painting

A photo posted by Alexandra Bideaua (@28alexandra) on

Today I met Sophie, the plush lady #wwim12 #wwim12ro #todayImetIntel

A photo posted by Alexandra Bideaua (@28alexandra) on

☀ #wwim12 #wwim12ro #window

A photo posted by Alexandra Bideaua (@28alexandra) on

AeroNautic Show 2015 – imagini

Experiente in afara zonei de confort

Q: What travel experience took you the most out of your comfort zone?

A: In September 1991 my wife and I went on holiday for three weeeks to the Dominican Republic. We stayed at a very nice resort, the weather was great and the food tasty but after a couple of weeks we were bored. We decided that we would go to the airport and get the next flight to any Caribbean island. It ended up being San Juan, Puerto Rico. We had a great couple of days before returning to Puerto Plata. It was so good we decided to do it again. This time the next flight was to Port au Prince, Haiti, somewhere my wife said that she had always wanted to go. It was a large aeroplane that was full, after 20 minutes we landed in Port au Prince and oddly we were the only people to get off. Immigration looked at us as if we were mad, asked for twenty dollars each and then stamped and signed our passports. We did not have a clue where to go and so walked out of the airport and kept walking till we found a car rental place. It only had one car, a small suzuki jeep. So off we went exploring, our plan was to drive until we came to the coast and hopefully a hotel. After driving for about 30 minutes we were stopped at a military road block, where we were kept for an hour and asked lots of questions by a soldier and a white American guy who did not believe our story about being bored on vacation. Nothing bad was asked or said but it was very unsettling especially as there was a dead hog hanging from a tree bleeding out. In the end the American guy told us to be careful and we were allowed to carry on. We were stopped again 10 minutes later and went through the whole thing again. This time it seemed more serious and we were getting pretty anxious. After they let us go we got to Ibo beach and stayed the night in a beautiful beach hut. This resort must have been impressive in the sixties and seventies. But was now run down but fully staffed with only us staying there. It was all very surreal. In the morning we decided to leave the country and drove back to Port au Prince. Both roadblocks were gone and we got into town pretty quick but we were once again stopped at a checkpoint this time by the police who told us that there had just been a coup and that there would be no flights today. They then told us to follow them and they took us to a hotel near the palace. It was full of reporters and goverment people. We were so out of place. In the end we got a flight the next day. It was upon landing my wife told me that it was in fact Tahiti not Haiti she had wanted to go.

De aici.

Mijloace de transport in Delta Dunarii

Peisaje din Delta Dunarii

Fauna & flora in Delta Dunarii

#HousesOfDobrogea

@ Delta Boutique & Carmen Silva Resort